Eticheta vinului: Cum să citești eticheta și să alegi vinul

Raftul din magazin poate fi intimidant

Intri în secția de vinuri a magazinului și te întâmpină un perete cu sute de sticle frumos etichetate. Etichetele colorate promit totul: „Francez”, „Premium”, „Premii”. Dar cum alegi un vin bun în tot acest haos?

Majoritatea oamenilor aleg după imagine. Le place designul etichetei — îl iau. Sau se ghidează după preț: scump = bun. Sau după un nume pe care l-au auzit cândva.

Dar, de fapt, toată informația de care ai nevoie pentru o alegere conștientă este chiar în fața ta — trebuie doar să știi ce să cauți.

Acest articol este traducătorul tău din „limba vinului”. După el vei putea lua orice sticlă și să o citești ca pe o carte: cine a făcut-o, de unde sunt strugurii, în ce an au fost culeși și cât de dulce este vinul. Hai să deslușim.

Partea din față: Trei informații-cheie

Pe eticheta din față nu este mult loc, așa că fiecare cuvânt contează. Iată la ce să te uiți mai întâi:

1. Numele vinului (sau numele regiunii)

Poate fi fie un nume propriu (de exemplu, „Chateau Margaux”), fie numele unei zone geografice (de exemplu, „Chianti” sau „Chablis”).

De ce este important:
Dacă eticheta scoate în evidență numele regiunii, înseamnă că vinul a fost produs după standardele stricte ale acelei regiuni. Vinurile din regiuni celebre (Bordeaux, Burgundia, Toscana) sunt de obicei o alegere mai sigură decât un „vin roșu” fără nume. Regiunea este o garanție a calității.

Dacă, în schimb, vinul poartă un nume propriu (numele cramei sau al domeniului), poate indica faptul că producătorul are o reputație. Dacă ai băut înainte vin de la acest producător și ți-a plăcut — îl poți alege din nou fără griji.

2. Soiul de struguri (dacă este menționat)

Acest cuvânt frumos „soi” înseamnă pur și simplu — ce struguri au fost folosiți. De exemplu: Pino Noir, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon.

De ce este important:
Dacă știi soiul, poți înțelege aproximativ cum va fi gustul vinului, chiar fără să-l încerci:

• Pino Noir — vin roșu ușor, fructat, cu taninuri fine (senzație ușor astringentă în gură)

• Саvis Blanc — vin alb proaspăt, ierbos, acid

• Chardonnay — vin alb plin, adesea cu note de unt și flori

• Cabernet Sauvignon — vin roșu puternic, taninos, cu note de coacăze negre

Dacă pe etichetă sunt menționate mai multe soiuri, este un amestec (în franceză „assemblage”). Este absolut normal și, de multe ori, chiar mai reușit decât un vin dintr-un singur soi.

3. Recolta (anul)

Este anul în care au fost culeși strugurii. De exemplu: „2021” sau „2019”.

De ce este important:
Anul recoltei spune două povești:

Povestea întâi: clima anului. În ani diferiți, vremea este diferită. Anii călduroși dau vinuri mai alcoolizate și mai dulci. Anii reci și ploioși — mai acide și mai ușoare. Vinificatorii din Europa știu bine care ani sunt „buni” și care sunt „slabi” în regiunea lor. De exemplu, în Bordeaux, 2018 este un an excepțional, iar 2017 — bun, dar nu extraordinar. Această informație ajută să alegi un vin mai sigur.

Povestea a doua: vârsta vinului. Este vinul tânăr sau deja vechi? Majoritatea vinurilor ar trebui băute în primii 5 ani. Dacă pe sticlă scrie anul 2010, iar acum suntem în 2025 — vinul are deja 15 ani și trebuie băut cu mai multă atenție (poate să-și fi pierdut prospețimea).

Un aspect important: Dacă anul nu este menționat deloc pe etichetă, de multe ori înseamnă că vinul este făcut dintr-un amestec de recolte (mai ales la șampanie). Este normal.

Abrevieri: Codul secret al calității

Pe fiecare etichetă europeană vei vedea litere misterioase. Aceasta este o clasificare care indică cât de stricte au fost standardele respectate în producerea vinului.

Franța: AOP (fost AOC)

AOP înseamnă „Appellation d'Origine Protégée” — denumire de origine protejată.

Este cel mai înalt nivel al vinului francez. Abrevierea AOP înseamnă:

• Strugurii DOAR din regiunea indicată

• Sunt folosite DOAR soiuri de struguri permise

• Vinul este produs după reguli stricte ale regiunii

• Randamentul este limitat (nu se poate recolta mai mult decât o anumită cantitate de struguri de pe o viță)

• Este stabilit un nivel minim de alcool

Dacă vinul este marcat ca IGP (Indication Géographique Protégée) — este un nivel mai jos, dar tot bun. Aici regulile sunt mai flexibile și producătorii au mai multă libertate.

Dacă vezi Vin de France — este un vin fără legătură geografică, ceea ce poate însemna fie un vin foarte inovator (care nu se încadrează în standardele regiunii), fie pur și simplu un vin de masă.

Italia: DOCG și DOC

În Italia clasificarea este și mai complexă, dar pe scurt:

DOCG — nivelul cel mai înalt. Se descifrează ca „Denominazione di Origine Controllata e Garantita” (denumire cu origine controlată și garantată). Cuvântul „garantată” înseamnă că până și statul garantează calitatea. Vinuri precum Barolo, Brunello di Montalcino, Chianti Classico DOCG — sunt exemple de vinuri italiene de top.

DOC — un nivel bun de calitate, dar puțin sub DOCG. Există în jur de 330 de regiuni DOC în Italia.

IGT — vinuri cu indicație geografică, dar reguli mai puțin stricte. Interesant este că uneori sub această marcă apar vinuri foarte bune și inovatoare, deoarece producătorii au mai multă libertate de a experimenta.

Spania: DO și DOC

DO (Denominación de Origen) — denumire de origine controlată. Exemple: Rioja DO, Ribera del Duero DO.

DOCa (cu „a” mic) — un nivel și mai înalt; deocamdată doar Rioja și Priorat au acest statut.

O regulă simplă pentru toate țările:

Cu cât sunt mai multe litere în abreviere și cu cât în denumire apar mai des cuvinte precum „protejat”, „controlat”, „garantat” — cu atât statutul vinului este mai înalt și cerințele de producție sunt mai stricte.

Contraeticheta: Unde se ascunde tot adevărul

Dacă eticheta din față este fața vinului, atunci contraeticheta (autocolantul de pe spatele sticlei) este pașaportul lui. Aici se află toată informația sinceră.

Conținutul de zahăr

Pe contraetichetă ar trebui să fie indicată categoria vinului după conținutul de zahăr:

Pentru vinuri liniștite (ne-spumante):

• Sec (Dry, Secco, Seco) — nu mai mult de 4 g zahăr/litru. Înseamnă că tot zahărul din struguri s-a transformat în alcool. Fără gust dulce.

• Demisec (Off-Dry, Abboccato) — 4–18 g/l. O dulceață abia sesizabilă, pe care o simt doar cei atenți.

• Demidulce (Medium-Sweet, Amabile) — 18–45 g/l. Dulceață evidentă, dar nu „dulceață de gem”.

• Dulce (Sweet, Dolce, Dulce) — peste 45 g/l. Clar dulce.

Un aspect important: Pentru vinurile seci, menționarea conținutului de zahăr pe etichetă nu este obligatorie. Dacă nu vezi această informație, cel mai probabil este un vin sec.

Pentru vinurile spumante categoriile sunt diferite și mai complexe:

• Brut (Brut) — 6–15 g/l. Foarte sec.

• Extra Dry — 15–25 g/l. Tot destul de sec.

• Demi-Sec (Demi-sec) — 25–40 g/l. Dulceață vizibilă.

Șampania din categoria „Brut” este cea mai populară și cea mai universală pentru majoritatea ocaziilor.

Informații despre producător

De obicei, în partea de jos a contraetichetelor este indicat:

• Numele și adresa producătorului (de regulă cu litere mici)

• Cine a îmbuteliat vinul

Dacă scrie „Mis en Bouteille à la Propriété” (Franța) sau „Imbottigliato all'Origine” (Italia) — înseamnă că vinul a fost îmbuteliat chiar la cramă, ceea ce este de obicei un semn bun.

Dacă scrie că vinul a fost îmbuteliat de un négociant (intermediar) — nu este un lucru rău, dar înseamnă că vinul a fost cumpărat deja gata și îmbuteliat de o altă companie. Este foarte răspândit și absolut normal.

Sulfiți și alte mențiuni

Tot aici apare adesea mențiunea „conține sulfiți”. Amintește-ți de blogul nostru anterior despre mituri: nu este periculos — este normal și necesar.

Poate fi menționată și informația despre alcool, termenul de păstrare, precum și dacă vinul conține diverși alergeni.

Aspectul sticlei: Ce îți spune nivelul vinului

Când ții sticla în mână, fii atent la două detalii fizice care spun multe despre calitate:

Nivelul vinului în sticlă

Privește unde se află vinul în sticlă, dacă te uiți la gâtul sticlei din lateral.

Nivel corect: Vinul ar trebui să ajungă aproximativ până la mijlocul gâtului sau chiar puțin mai sus.

Dacă nivelul este mai jos:

• Vinul s-a evaporat prin dop

• Dopul probabil s-a uscat

• Asta indică fie o depozitare proastă, fie faptul că vinul este vechi și a fost păstrat greșit

• Mai bine nu îl cumperi (excepție: la vinuri cu adevărat vechi, 20+ ani, o mică evaporare este normală)

Dacă nivelul este mult peste normal: Poate fi un semn că vinul nu și-a terminat complet fermentația sau că în sticlă a fost adăugată apă. Evită.

Starea capsulei

Capsula este învelișul subțire metalic (sau din plastic) din jurul gâtului și dopului.

Capsulă în stare bună:

• Este întreagă, fără rupturi sau găuri

• Sigiliul nu este deteriorat

• Emblema cramei (dacă există) este clară și nu este zgâriată

Dacă capsula este ruptă sau are găuri:

• Poate însemna că aerul a pătruns în sticlă

• Cineva a deschis deja sticla sau a fost depozitată greșit

• Mai bine nu cumpăra

Pete sau urme suspecte sub capsulă:

• Dacă vezi urme de vin, poate însemna că dopul a curs

• Este un semn de depozitare proastă sau defect de producție

Capsula zgâriată: Înseamnă doar că sticla a călătorit și „a trăit” (ceea ce este perfect normal). Nu-ți face griji — nu afectează calitatea vinului.

Exemplu practic: Cum citești o etichetă reală

Imaginează-ți că ții în mână o sticlă de vin italian. Iată cum o citești:

Pe eticheta din față vezi:

• „Chianti Classico” — regiune, un semn foarte bun

• „DOCG” — cel mai înalt nivel al vinului italian

• „2022” — vin tânăr, proaspăt

• „Pino Nero” (scris undeva) — strugure roșu care dă un vin roșu ușor

Pe contraetichetă:

• „Imbottigliato all'Origine” — îmbuteliat la cramă, un semn bun

• „Seco” sau nu scrie nimic despre zahăr — vinul este sec

• „13,5% vol” — un nivel bun de alcool

• Adresa producătorului în Toscana

Pe sticlă:

• Nivelul vinului ajunge până la mijlocul gâtului — depozitare corectă

• Capsula este întreagă și frumoasă — un semn bun

Concluzia ta: Este un vin bun și de încredere, dintr-o regiune cunoscută, de clasă înaltă, proaspăt, depozitat corect. Șansele să-ți placă sunt foarte mari.

Concluzie: Acum vei putea alege vinul conștient

Eticheta vinului nu este doar o imagine frumoasă. Este un document informativ care îți spune unde au fost culeși strugurii, cine a făcut vinul, cât de „oficial” este de bun și în ce stare se află.

Acum, când știi ce să cauți, alegerea vinului devine mult mai simplă și mai plăcută:

✓ Caută numele regiunii (este o garanție a calității)

✓ Fii atent la clasificare (DOCG, AOP, DOC) — cu cât nivelul este mai sus, cu atât standardele sunt mai stricte

✓ Verifică recolta (anul) — asigură-te că vinul nu este prea vechi pentru stilul pe care îl cauți

✓ Citește contraeticheta (zahăr, producător) — aici e toată informația sinceră

✓ Uită-te la starea fizică a sticlei (nivelul vinului, capsula) — semne ale depozitării corecte

Nu mai trebuie să alegi după o etichetă frumoasă. Vei putea „deschide” eticheta ca pe o carte și să citești întreaga poveste a vinului.

Și da, uneori o etichetă frumoasă este un bonus plăcut. Dar acum știi că este totuși secundară față de informația pe care o poartă fiecare cuvânt de pe sticlă.

Fiecare sticlă spune o poveste. Acum știi cum să o citești.